Există o deosebire
fundamentală, în problema Trinității, între Biserica Spirituală
Unică și Martorii lui Iehova. În acest articol mă ocup în special de
o ramură, care ține de Martorii lui Iehova și anume de aceia și
acelea, care susțin doctrina modalistă, care reduce Trinitatea la o
singură Persoană. Modalismul este doctrina teologică potrivit căreia
Tatăl, Fiul şi Duhul nu sunt trei Persoane distincte, ci mai degrabă
trei moduri sau forme de activitate în care Dumnezeu se manifestă pe
Sine. Conform conceptului modalist al Treimii, Tatăl, Fiul şi Duhul
Sfânt nu sunt egali şi veşnic coexistenţi, ci sunt pur şi simplu
trei manifestări succesive ale lui Dumnezeu, sau trei moduri
temporare ale activităţii Sale. Modalismul, care este de fapt o
formă a unitarianismului, neagă că Dumnezeu în făptura Sa lăuntrică
este triunitar. Altminteri, el pretinde că Tatăl, Fiul şi Duhul
Sfânt sunt roluri temporare sau succesive adoptate de Dumnezeu
pentru împlinirea planului divin al izbăvirii şi ele în nici un caz
nu corespund în vreun fel naturii fundamentale a Supremului Dumnezeu.
Modalismul nu recunoaşte personalitatea independentă a lui Hristos,
ci priveşte întruparea ca pe un mod de existenţă sau de manifestare
a Tatălui. Pentru modalişti, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh se referă
doar la felul în care Dumnezeu se dezvăluie pe Sine, dar aceste
noţiuni nu sunt legate de fiinţa Sa lăuntrică. În ceea ce privește
modalismul eu spun că este doar una dintre posibilele modalități de
a îl înțelege pe Dumnezeu și natura Sa și această variantă nu oferă
mai multe garanții de veridicitate de cât alte opinii omenești,
concretizate în alte dogme și doctrine, ale diferitelor confesiuni
creștine. Nici o dogmă sau doctrină religioasă, care este relativă,
deoarece cunoașterea umană este parțială, nu dezvăluie ”adevărul
absolut,” despre Dumnezeu, ci aceasta reprezintă doar opinie umană,
referitor la adevărul absolut. Opinia modalistă, cu privire la
natura și ipostazele lui Dumnezeu, mi se pare eronată, atunci când
este comparată cu textele Bibliei și am să explic de ce.
Deosebirea dintre
Iehoviști, modaliști sau cei care pretind că nu sunt modaliști și
Biserica Spirituala Unică este foarte mare. Martorii lui Iehova sunt
o instituție bisericească, care susține o anumită doctrină, cu
privire la Trinitate și care încearcă să își facă adepți, prin
propovăduirea acestei doctrine. La fel ca orice confesiune creștină
instituționalizată, Martorii lui Iehova grupează oamenii în jurul
unei anumite interpretări a Bibliei, în loc să se limiteze să îi
pună pe cei credincioși sau pe cele credincioase, în legătură
personală cu Isus (Iisus). Oricine are dreptul să propună o anumită
interpretare a Bibliei, dar scopul corect al activității noastre
este acela de a îi pregăti pe oameni pentru a intra fiecare în
parte, într-o relație personală cu Isus (Iisus) și nu doar de a
deveni adepții unei anumite confesiuni creștine sau a alteia, ai
unei doctrine creștine sau a alteia. Isus (Iisus) este o Persoană și
drumul care duce la El nu este constituit din doctrinele creștine
relative, ci dintr-o legătură personală, o experiență personală, o
cunoaștere personală și un dialog personal, cu El. Doctrina
modalistă este interesantă, la prima vedere și poate atrage pe mulți,
dar are mari defecte și este inconsistentă cu Biblia.
Pe de altă parte,
Biserica Spirituală Unică lasă deschisă această problemă a
Trinității, nu tranșează definitiv această temă și rămâne deschisă
la orice argument, care poate face mai multă lumină, în această
privință. B.S.U. susține că nici o doctrină creștină nu cuprinde în
întregime și nu rezolvă în totalitate complexitatea acestui subiect
și că părerile oamenilor, inclusiv părerile exprimate în articolul
de față, nu sunt decât încercări de a înțelege ceva care se află în
sfere unde este greu de ajuns. Toate ideile noastre privitoare la
Trinitate sunt numai opinii personale, susținute sau nu și de alții,
ele nu reprezintă ”adevărul absolut” și nu rezolvă complet și
definitiv această problemă, extrem de complexă și controversată. Din
cauza discuțiilor privitoare la Trinitatea divină s-au creat noi
religii, de exemplu Islamul și în mare măsură și din această cauză
s-a împărțit Creștinismul în mai multe curente și denominațiuni.
Orice părere care este impusă asupra altora, privitor la Trinitate
sau la alte subiecte teologice devine un instrument de constrângere
și o limitare a dreptului pe care îl are fiecare ființă umană de a
își formula propriile convingeri. Din acest motiv, eu respect
dreptul Martorilor lui Iehova de a își formula propriile păreri,
privitor la Trinitate, dar îmi rezerv dreptul de a le critica, pe
baza unor temeiuri biblice și de asemenea de a îmi expune propria
părere. În baza textelor Bibliei, eu consider că Martorii lui Iehova,
cel puțin în varianta modalistă, nu au clarificat în esența și
complexitatea ei problema Trinității. Sunt de acord că textul din 1
Ioan 5; 7, care se referă la Trinitate, nu este decât o inserție
târzie și că nu trebuie luat în considerare, atunci când se discută
problema Trinității, dar asta nu validează concepția martorilor lui
Iehova, în varianta modalistă, în această privință.
Trinitatea, concepută
ca un Trinitarianism istoricist, așa cum o văd modaliștii, mi se
pare că nu are susținere biblică. Înțeleg prin Trinitarianism
istoricist o concepție în care se neagă existența Trinității în fapt,
dar se acceptă pe cale de consecință. Cu alte cuvinte, după cum
afirmă Martorii lui Iehova, nu există în fapt Trinitate, căci Tatăl
este Isus și Isus este Tatăl, dar în V.T. Isus a ”întruchipat” un
alt aspect al caracterului lui Dumnezeu, decât în N.T. Prin urmare,
Dumnezeul din V.T. este categoric și aspru, dar același Dumnezeu în
N.T. este blând și iubitor. Până la urmă, sunt tot două ipostaze
diferite, la care dacă adăugăm și epoca actuală, avem în fapt, deși
contestată, tot o Trinitate de ipostaze ale lui Dumnezeu. Cu alte
cuvinte, Martorii lui Iehova consideră că Trinitatea este o creație
absurdă, datorată Conciliului de la Nicea și lui Constantin cel
Mare. Martorii lui Iehova susțin că Dumnezeu este Unul, dar că El
s-a manifestat diferit, în diferite perioade istorice. Ei susțin că
în realitate există doar Isus, care este și Tatăl și care este
același în V. T. și în N.T. Tatăl este identic cu Fiul și cu Duhul
Sfânt, dar Tatăl s-a manifestat diferit în V.T., unde s-a prezentat
ca Yhwh, în timpul vieții lui Isus (Iisus) pe pământ, unde s-a
manifestat în persoană lui Isus (Iisus) și după ridicarea la Cer a
lui Isus (Iisus) și Pogorârea Duhului Sfânt, când s-a manifestat și
continuă să se manifeste ca și Duh Sfânt. Iehoviștii susțin că
Dumnezeu Tatăl din V.T. este exact același cu Dumnezeu Fiul, din N.T.,
adică în V.T. este tot Isus din N.T., Acela care se manifestă.
Evident că într-un fel așa și este deoarece Tatăl și Fiul sunt
același Dumnezeu și nu sunt doi Dumnezei diferiți, dar negreșit El
se manifestă în ipostaze sau forme diferite, în cele două cazuri.
Idea de Trinitate, dacă nu este bine înțeleasă poate duce la mari
confuzii.
Nu se poate spune că
Isus, din N.T. este identic cu Dumnezeu, din V.T., deoarece Dumnezeu,
din V.T., nu conținea în Sine și natura umană, spre deosebire de
Isus, din N.T., care conține această natură umană, deoarece Isus a
fost în același timp, Dumnezeu adevărat și om adevărat. A susține că
Dumnezeu, din V.T., este identic cu Isus din N.T., înseamnă să
susținem că Isus, în N.T., a fost exclusiv Dumnezeu, dar nu a fost,
în același timp și om și aceasta consider că este o eroare. Isus s-a
născut din femeie, a suferit ca un om și a murit ca un om, deci Isus
a avut negreșit o dublă natură, divină și umană. Deoarece eu nu cred
că Isus omul a avut doar o natură divină, în N.T., dar nu a avut și
o natură umană, eu resping teoria modalistă și o consider inadecvată
la învățătura creștină. Iehoviștii au tot dreptul să creadă ceea ce
doresc, dar eu consider că N.T. ne arată că Isus a fost și om
adevărat, în natura Sa și nu doar Dumnezeu adevărat și, din acest
motiv, Dumnezeu, din V.T., nu este același cu Dumnezeu din N.T.,
decât în latura Sa divină. În latura umană Isus nu se regăsește în
V.T. ca o prezență reală. Mai mult, eu cred că prin Isus, orice om
poate avea același statut pe care l-a avut și El, adică poate să
devină fiul sau fica lui Dumnezeu, dacă la rândul lui sau al ei, vor
fi născuți și ei din Dumnezeu. Prin nașterea din nou, adică prin
nașterea din Dumnezeu, noi devenim copiii Tatălui Ceresc, cu nimic
deosebiți de Isus, El rămâne însă pentru totdeauna, Cel dintâi
născut, dintre mai mulți frați. (Romani 8; 28-29; Galateni 3; 26)
Isus este Mântuitorul
nostru, dar noi suntem frații și surorile Lui, nu suntem ”robii” Lui
sau slujitorii Lui, mai mult decât este El slujitorul nostru. (Ioan
15; 15 ; Luca 22; 27) Și eu cred că doctrina stabilită prin Conciliu
de la Niceea, privitor la Treimea divină, este incompletă și
imperfectă, dar din alte motive decât cred Martorii lui Iehova. Eu
cred că Persoana lui Isus a fost greșit înțeleasă și că a fost
transformată, în mod nejustificat, într-un obiect de cult, într-un
idol, cu toate că El a fost conceput de Dumnezeu Tatăl să fie doar
un ”deschizător de drumuri,” un exemplu de urmat pentru oameni,
adică un înainte mergător, pe baza căruia oamenii să trăiască așa
cum a trăit și El și să devină fii și fiicele Tatălui. Isus este o
modalitate, o jertfă sacrificată în interesul nostru veșnic, nu este
”șeful,” ”patronul,” în care a fost transformat, de către
instituțiile bisericești.
Mântuirea nu este o
recompensă pentru cei buni, mântuirea este modalitatea prin care
devenim copiii lui Dumnezeu, moștenitorii Lui. Desigur că numai cei
buni vor fi copiii lui Dumnezeu, dar este nevoie de mai mult și
anume de a fi născuți din El și nu doar de o bunătate a noastră
proprie. Așa cum Isus a fost născut din Dumnezeu, așa trebuie să fim
născuți și noi, din Duhul Sfânt. (1 Ioan 5; 18) Eu nu spun că
trebuie să fim născuți toți din fecioară, prin nașterea noastră
biologică, numai Nicodim și alții ca el, putea crede că trebuie să
ne naștem a doua oară, biologic, pentru a fi mântuiți. Eu spun că
trebuie să fim născuți toți din Duhul Sfânt, căci dacă nu vom fi,
atunci nu vom vedea și nu vom intra în Împărăția lui Dumnezeu. (Ioan
3; 3-6) Atunci când suntem născuți din Dumnezeu și numai atunci,
suntem copiii Lui și dobândim același statut ca și Isus. Așa cum
Isus a fost născut din Duhul Sfânt, tot așa trebuie să fim născuți
și noi, nu din Duhul Sfânt și dintr-o fecioară, ca persoană
biologică, ci din Duhul Sfânt și din natura noastră umană, prin
unirea celor două, căci astfel noi devenim ființe noi, creațiuni
noi. (2 Corinteni 5; 17-18)
Numai Isus a avut
nevoie să fie născut dintr-o Fecioară și din punct de vedere
biologic, căci El nu putea greși, dar noi dacă greșim putem fi
iertați de greșelile noastre, prin sângele Lui. Dacă ar fi greșit
chiar Isus, nu exista nici o jertfă, în așa fel ca El să poată fi
iertat, deoarece jertfele de animale din V.T. îl prefigurau chiar
jertfa Sa pe cruce, adică pe El și cum putea să fie folosit pentru
iertarea Lui, simboluri care arătau spre iertarea care venea prin
El? Jertfele de animale, din V.T., aveau valoare tot prin prisma
jertfei pe care urma să o aducă Isus, adică pe sine însuși și dacă
Isus ar fi greșit, atunci nici aceste jertfe pentru păcat, prevăzute
de V.T., oricum nu ar fi avut nici o valabilitate. Nașterea din
Fecioară a lui Isus nu presupune că El nu poate fi egalat sau urmat,
pe baza faptului că noi nu suntem toți născuți din fecioare, ci
înseamnă că Dumnezeu și-a luat toate precauțiile ca Isus să nu
păcătuiască, căci dacă o făcea, tot planul de mântuire a lui
Dumnezeu ar fi fost compromis. Deoarece, acum există jertfa lui Isus
pe cruce, cu noi miza este diferită, în sensul că noi, chiar dacă
greșim putem fi iertați, prin această jertfă și aceasta nu ne pune
într-o lumină diferită, într-o situație de inferioritate față de
Isus, căci poate că și noi, dacă am fi fost născuți din Fecioară, am
fi putut să trăim pe pământ fără să păcătuim niciodată, la fel ca și
El. (1 Petru 2, 22) Noi suntem egali cu Isus, dacă suntem născuți
din Dumnezeu, nu suntem mai mari decât El, dar avem propria noastră
demnitate. Nu suntem independenți față de Isus, dar suntem și noi
copii ai lui Dumnezeu, ca și El, pe baza propriei noastre nașterii
individuale din Dumnezeu.
Ceea ce ne învață
Bisericile instituționale și anume că este de ajuns să credem în
Isus, dar că nu este obligatoriu să și trăim ca și El, este complet
greșit și contravine N.T. (1 Ioan 2; 6) Cine dorește să fie fiul sau
fiica lui Dumnezeu Tatăl, trebuie să fie născut din Tatăl și să
trăiască și el sau și ea, cum a trăit Isus, căci Isus nu este
mântuit în locul nostru, prin credința noastră în El, ci chiar noi
suntem aceia sau acelea, care urmează să fim mântuiți. Este adevărat
că prin Isus ni se pun la dispoziție toate mijloacele sau
mecanismele mântuirii noastre, dar cei care trebuie să parcurgă
drumul, care se deschide înaintea noastră, suntem chiar noi,
deoarece Isus l-a parcurs o dată. El nu a parcurs acest drum în
locul nostru, ci l-a parcurs pentru noi, doar pentru ca să ne arate
nouă care este această Cale și cum trebuie ea străbătută. Credința
în Isus ne îndreptățește să mergem pe Calea, care este El, dar
credința fără fapte este moartă, adică putem să credem în Calea,
care duce la viața veșnică, dar să nu mergem pe ea. (Iacov 2; 14-26)
Prin Isus, Calea către
veșnicie ne este deschisă, dar această Cale duce la cruce și pe
acolo trebuie să trecem și noi, dacă este cazul. Crucea lui Isus nu
a exclus ”crucea martirilor,” și chiar dacă El a murit pentru ei și
ei au trebuit să moară, pentru numele Lui. Bisericile instituționale
ne-au obișnuit să credem că dacă facem ce spun ele este în regulă și
vom fi mântuiți, dar este o minciună, noi trebuie să trăim cum a
trăit Isus, căci acesta este modelul acceptabil în ochii lui
Dumnezeu Tatăl, acesta este modul cum înțelege El că trebuie să
trăiască un om pe pământ, adică așa a trăit chiar El, în omul Isus
(Iisus), printre oameni. Isus nu a parcurs și nu parcurge în locul
nostru Calea mântuirii, este un drum, care stă în fața fiecăruia
dintre noi. El a murit în locul nostru, dar nu este mântuit în locul
nostru, ci trăiește în noi, împreună cu noi. Asupra întinderii
acoperirii pe care ne-o asigură Isus, în problema mântuirii noastre
sunt multe dezbateri, dar eu consider că e prea mult să credem că
Isus este înlocuitorul nostru chiar și în relațiile pe care noi le
avem cu semenii noștri, adică noi nu mai trebuie să facem nimic
pentru ei, deoarece a făcut și face totul Isus (Iisus) pentru
aceștia.
În viziunea Martorilor
lui Iehova nu poate fi vorba despre Trinitate, deoarece cele trei
Persoane nu se manifestă în același timp, ci se manifestă diferit în
epoci istorice diferite. De fapt, Isus din N.T. este același cu
Tatăl, din V.T., ei sunt aceași Persoană și nu două Persoane
diferite și nu exista Tatăl în afara Persoanei istorice a lui Isus
(Iisus).
Eu nu accept această
teorie din următoarele motive:
1.
Dacă ar fi așa,
cum susțin Martorii lui Iehova, modaliști, înseamnă că pruncul Isus
ținea pe umerii Săi fragili întregul univers, atunci când se afla în
brațele Fecioarei Maria. Așa cum cred Creștinii, Dumnezeu Tatăl este
Cel care susține prin puterea Lui întregul univers și dacă Tatăl era
Isus înseamnă că pruncul Isus era responsabil de tot ceea ce există.
Mi se pare absurd.
2.
Isus (Iisus)
vorbea adesea cu Tatăl Său, atunci când a trăit pe pământ, deci Isus
Iisus) Fiul Omului și Fiul lui Dumnezeu, vorbea cu o altă Persoană,
din exteriorul Lui și nu vorbea sau se ruga Lui însuși. (Ioan 11;
42)
3.
Isus (Iisus)
făcea deosebirea între El și Tatăl și nu considera despre Sine că El
este singura reprezentare a lui Dumnezeu, adică El nu afirma că El
este Tatăl, ci că El și Tatăl sunt una, adică sunt în unitate. (Ioan
10; 30) Isus (Iisus) nu a spus că El este Tatăl, ci a spus că Tatăl
este în El și în acest fel l-a evidențiat pe Tatăl ca fiind diferit,
exterior și interior Lui. Dacă Isus (Iisus) ar fi fost Tatăl, nu
avea nici un sens ca El să afirme că Tatăl este mai mare decât El
sau că El și Tatăl sunt una, de vreme ce nu ar fi fost absolut nici
o diferență între ei. Isus (Iisus) ar fi spus probabil că El este
Tatăl și nu ar fi spus că El este în Tatăl, adică El se află cuprins
într-o altă Realitate, decât Sine însuși. (Ioan 14; 11)
Martorii lui Iehova nu
neagă în realitate Trinitatea, împotriva afirmațiilor lor, ci neagă
Trinitatea în prezent, adică existența celor Trei Persoane, în
același timp, dar în felul acesta ei rămân Trinitari, în sensul că
ei recunosc că un singur Dumnezeu se manifestă în trei ipostaze
diferite, în perioade istorice diferite. Chiar dacă nu îl numesc
Tatăl, Isus (Iisus) din V.T. este în altă ipostază decât Isus
(Iisus) din N.T.
În cea ce mă privește
eu consider că problema Trinității este departe de a fi rezolvată și
nu este mai clară nici atunci când este privită prin prisma
doctrinei modaliste. De fapt, nici Conciliu de la Nicea nu rezolvă
această problemă deoarece crezul creștin nu poate răspunde la
următoarele probleme.
1.
Cum poate fi
Persoana lui Cristos, pre-existent, adică Cristos cosmic identică cu
Persoana lui Isus (Iisus), cea istorică, care a trăit acum 20000 de
ani pe pământ, identice una cu cealaltă, atâta vreme cât
Creștinismul, așa zis ortodox, sau nicean susține că Isus Cristos,
trăind pe pământ a fost o singură Persoană, dar cu două naturi
diferite, adică cu o natură divină și cu o natură umană? Cele două
Persoane, menționate mai sus, nu puteau fi exact aceeași Persoană,
deoarece Cristos cosmic nu conținea și natura umană, ci doar natura
divină, deci Cristos, care s-a întrupat în omul Isus (Iisus), este
altă Persoană decât Isus (Iisus), care a trăit pe pământ acum 2000
de ani. Două Persoane nu pot să fie identice dacă au naturi
diferite. Faptul de a îi confunda pe Cei doi și a face din ei un
singur Fiu al lui Dumnezeu este o eroare fundamentală, săvârșită de
către Conciliu de la Niceea.
2.
Ce s-a întâmplat cu
natura umană, existentă în Fiul omului și Fiul lui Dumnezeu, Isus,
după ce Acesta s-a înălțat la Cer? Natura umană, care a dublat
natura divină a lui Isus (Iisus), s-a ridicat și ea la Cer și s-a
întors în Dumnezeu sau a rămas pe pământ? Dacă s-a ridicat la Cer,
această înseamnă că natura umană face parte din Dumnezeu, în prezent
și că omul, natura sa, este o parte a Trinității lui Dumnezeu.
Trinitatea deci, conține și omul și nu doar pe Tatăl Fiul și Duhul
Sfânt. Dacă nu s-a înălțat la Cer, decât natura divină, care exista
în Isus (Iisus), aceasta înseamnă că, oricât de sfânt ar fi, omul nu
poate ajunge în Împărăția lui Dumnezeu.
În ceea ce mă
privește, eu nu mă simt legat de nici o doctrină și nici nu vreau să
creez o nouă doctrină creștină și de aceea mă mulțumesc să am
propria mea opinie, la care țin și în care cred. Rămân deschis
oricăror clarificări ulteriore și resping orice constrângere, bazată
pe autoritatea unei instituții bisericești, oricare ar fi aceasta.
Este exact ceea ce susțin, în toată învățătura pe care eu o prezint.
Fiecare are dreptul să își formeze propriile lui sau propriile ei
opinii și nu este legat sau nu este obligat de nici o doctrină
creștină. Eu cred că Tatăl este o Realitate infinită, mai exactă El
este chiar dimensiunea infinită a Realității și că în conexia Sa cu
dimensiunea finită a Realității, Tatăl s-a îmbrăcat în materie,
pentru a crea forme materiale și că Fiul Cosmic, Cristos
pre-existent, este chiar Tatăl, care a luat pentru Sine o formă
materială, un trup material, s-a îmbrăcat în materie, într-o anumită
formă de materie indestructibilă, păstrând, în același timp pentru
Sine, întru totul, caracteristicile unei Realități infinite,
nemărginite la nici un fel de formă. Tatăl a rămas Duh, dar a
îmbrăcat și o Formă materială, pre-existentă întrupării în omul Isus
(Iisus).
Același unic Dumnezeu
este, în același timp, Duh, dar și Cristos, adică Cuvântul făcut
Trup, încă înainte de întemeierea lumii, de fapt a oricărei lumi.
Același Tată infinit, care este în același timp Fiul, în esența Sa,
chiar dacă nu și în formă sau ipostază s-a întrupat și în omul Isus
(Iisus), dar Acesta din urmă îl conține pe Tatăl, însă conține, în
același timp și natura umană. Tatăl și Isus (Iisus) omul nu sunt
identici, dar Tatăl și Cristos pre-existent sunt identici, din
punctul de vedere al conținutului, dar nu și din punctul de vedere
al Formei. Duhul Sfânt este aceea latura a Tatălui care se află, în
același timp, în Fiul pre-existent, care s-a aflat în omul Isus
(Iisus) și în orice om, care îl primește pe El. Tatăl este Duh și
Duhul Sfânt nu poate fi Duhul unui Duh, ci este chiar Tatăl, în
ipostaza Sa de prezență personală în interiorul a tot ceea ce este
material. Tatăl și Isus (Iisus), care a trăit pe pământ, sunt
identici numai dacă considerăm natura divină a lui Isus (Iisus), dar
natura umană nu era și în Tatăl.
Din punctul meu de
vedere, eu cred în Trinitate dar consider că Trinitatea înseamnă un
singur Dumnezeu atotputernic, care ia pentru Sine diverse ipostaze,
rămânând mereu ceea ce este, adică o minte universală, o conștiință
a tot ceea ce există. Dumnezeu Tatăl este și în noi și în afara
noastră, în același timp și atunci când El este în noi sau când El a
fost în Isus, El nu s-a despărțit de dimensiunea Sa infinită și nu
putea să o facă și să rămână în același timp Dumnezeu. Ca un exemplu,
este cazul unui ocean, a cărui apă este turnată într-un pahar,
oceanul rămâne vast, în cazul lui Dumnezeu, El rămâne infinit, chiar
dacă oceanul este conținut și de paharul respectiv. Este evident că
Persoana lui Cristos pre-existent nu putea să moară pe o cruce, căci
Tatăl nu poate muri, fiind veșnic și că Cel care a murit a fost omul
Isus (Iisus), dar natura umană a lui Isus (Iisus) a înviat și s-a
înălțat la Cer împreună cu cea divină. În felul acesta Dumnezeu
însuși s-a ”îmbogățit,” prin aceea că, din acel moment, Trinitatea
conține în Sine și natura umană, nu doar pe cea divină. Trinitatea,
în momentul de față, conține trei Persoane și două naturi, dar prin
persoană nu trebuie să înțelegem ceea ce se înțelege, în mod curent
prin noțiunea de persoană, în limbajul obișnuit. În cazul lui
Dumnezeu, Persoană divină înseamnă ipostază, adică mod de raportare
la un anumit obiect, de exemplu la om și nu înseamnă nicidecum
personalitate diferită sau ordine ierarhică între Persoanele
divinității.
Isus (Iisus), Fiul
Omului și Fiul lui Dumnezeu a fost un om, în care a locuit Dumnezeu.
El a fost o întrupare a Tatălui Ceresc, prin aceea că El a fost o
Persoană, în care a locuit trupește, prin Duhul Sfânt, toată
Dumnezeirea. La trup, a fost găsit ca un om, deci la trup sau după
trup Isus (Iisus) nu a fost Dumnezeu, ci om. (Filipeni 2; 8) Isus (Iisus),
care a trăit acum 2000 de ani pe pământ a fost și om și Dumnezeu și
așa putem să fim fiecare din noi, dacă Tatăl locuiește în noi, așa
cum a locuit și în Isus (Iisus). Isus (Iisus) nu mai este singurul
Fiu al lui Dumnezeu, căci după ce a murit și a înviat, prin El,
Dumnezeu a dobândit mulți fii și multe fiice. Isus (Iisus) omul,
atunci când Dumnezeu s-a întrupat în El, ceea ce înseamnă că a
locuit în El, a fost singurul Fiu al lui Dumnezeu, dar acum Isus (Iisus)
nu mai este singurul Fiu al lui Dumnezeu, întrucât Trinitatea
cuprinde în sine și natura umană și orcine îl primește pe Isus (Iisus)
și este născut din Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, adică prin nașterea
din nou sau nașterea de sus, devine și el sau și ea fiul sau fiica
Tatălui și astfel intră în familia Lui. Isus (Iisus) este doar Cel
dintâi născut dintre mai mulți frați, nu mai este singurul Fiu al
lui Dumnezeu, deci prin El și în El, asistăm la o transformare a
Trinității, căci conține mult mai multe ipostaze umane și nu doar
una. Aș vrea să subliniez, încă o dată că părerile mele în privința
Trinității sunt doar opinii personale și că ele nu doresc să se
constituie într-o nouă doctrină creștină. Pe de altă parte, nici
părerile Iehoviștilor, ale Ortodocșilor, Romano Catolicilor,
Protestanților, Reformaților, Evangheliștilor, Baptiștilor,
Penticostalilor etc. nu sunt decât tot opinii personale și nimic mai
mult, dar care s-au impus ca niște doctrine, prin autoritatea,
artificial creată, a instituțiilor bisericești. Dacă unii cred că
sunt mai inspirați decât alții este problema lor, dar eu nu pot lua
în serios pretenția lor de a fi singurii care au dreptate, atâta
vreme cât nu pot să dea răspuns la o serie de întrebări, pe care le
ridică modalitatea lor de interpretare a Trinității.
No comments:
Post a Comment
Note: only a member of this blog may post a comment.