Oare a bea din Apa vieţii care este IIsus (Iisus) şi a bea din apa care este
agiasma mare este acelaşi lucru? Eu afirm că nu este, deoarece Apa
vie, care este IIsus (Iisus) se transformă într-un izvor de apă vie pentru
ceilalţi prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi, pe când apa, care
este agiasma mare, nu poate echiala cu lucrarea complexă a naşterii
din nou, a roadelor şi darurilor duhovniceşti. (1 Corinteni 12;
1-11) Apa vie, care este IIsus (Iisus) lucrează prin cuvintele pe care El
le-a spus pe pământ şi mai ales prin puterea pe care El o are asupra
inimilor noastre. IIsus (Iisus) ne convinge inimile şi astfel ne convinge şi
conştiinţele că a iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru sunt cele
mai mari porunci. Cei care folosesc dogmele şi doctrinele lor ca pe
o armă îndreptată împotriva celorlalţi fac ce cred ei de cuviinţă,
dar dintre cele trei, adică credinţa, nădejdea şi dragostea, cea din
urmă, adică dragostea, este cea mai mare. (1 Corinteni 13; 13)
37.
|
Iar în ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii -
IIsus (Iisus) a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează
cineva, să vină la Mine şi să bea.
|
38.
|
Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă
vie vor curge din pântecele lui.
|
39.
|
Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L
primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Duhul,
pentru că IIsus (Iisus) încă nu fusese preaslăvit.
|
10.
|
IIsus (Iisus) a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui
Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai
fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie.
|
11.
|
Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e
adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie?
|
12.
|
Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care
ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii
lui şi turmele lui?
|
13.
|
IIsus (Iisus) a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va
înseta iarăşi;
|
14.
|
Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai
înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în
el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică.
|
Citatele sunt cuprinse în Sfânta Evanghelie după Ioan cap. 7, vers.
37-39 şi din cap. 4, vers. 10-14. IIsus (Iisus) Hristos a spus că El este
apa vieţii. Pe de altă parte, Biserica instituţională ortodoxă oferă
aghiasma mare ca fiind apa vieţii. Pe cine să credem, pe IIsus
(Iisus) sau
instituţia bisericească? IIsus (Iisus) se oferă pe Sine ca fiind Apa vieţii
şi o face fără limite, în aşa fel încât oricine bea din această Apă
nu va înseta niciodată. În acelaşi timp, Biserica instituţională
ortodoxă oferă apa vieţii, adică aghiasma mare, la sticle şi în cel
mai fericit caz la robinet. Pentru această aghiasmă mare oamenii
ajung să concureze între ei ca să o obţină şi dacă este nevoie chiar
să îi împingă pe cei din jurul lor. Pentru adevărata Apă, care este
IIsus (Iisus) nu trebuie să stăm la cozi şi să ne luptăm între noi deoarece
El a spus că oricine vine la El nu va fi izgonit afară.
37.
|
Tot ce-Mi dă Tatăl, va veni la Mine; şi pe cel ce vine la
Mine nu-l voi scoate afară; (Sfânta Evanghelie după Ioan 6;
37)
|
IIsus (Iisus) ne dă viaţa veşnică din belşug şi este suficientă pentru toţi
urmează doar să o acceptăm. Dacă îl primim pe IIsus (Iisus) să locuiască în
noi, din inimile noastre vor curge râuri de apă vie. Nu vom fi doar
consumatori de apă vie ci vom deveni şi furnizori ai apei vieţii.
Vedeţi diferenţa? Este una să luptăm, în mod egoist, împingându-i pe
alţii din drumul nostru, pentru ca sa dobândim ceea ce ne face viaţa
noastră mai bună, a noastră şi a familiilor noastre şi este altceva
să acceptăm să devenim un izvor de apă vie pentru alţii. Legătura
dintre simbolul care este aghiasma mare şi realitatea, care este
IIsus (Iisus) a devenit aşa de fragedă încât cei mai mulţi credincioşi nici
nu o mai observă. Religia a ajuns să devină un carusel de simboluri
şi ritualuri care sunt departe de ceea ce ar trebui să simbolizeze,
care au dobândit o independenţă şi viaţă a lor şi care astfel îi
îndepărtează pe oameni de realitatea lui Dumnezeu. El nu mai este
dinamica interioară a sufletelor noastre, ci imaginea Lui este
atrasă în jocuri şi spectacole exterioare, în lupte meschine de
interese şi astfel Dumnezeul care doreşte să locuiască în om a fost
înlocuit cu un dumnezeu care are toate aspectele instituţiei
bisericeşti, care îl promovează. În acest fel, imaginea lui Dumnezeu
nu mai corespunde cu El, nu mai reflectă realitatea Lui. Oamenii
aşteaptă de la Dumnezeu binefaceri temporare, pe când El doreşte să
ne ofere viaţa veşnică, oamenii aşteaptă o apă care se presupune că
le vindecă trupurile muritoare, pe când Dumnezeu ne dă o Apă, care
ne transformă pe noi înşine într-un izvor de apă vie, care ne
vindecă sufletele şi trupurile şi care vine nu din râuri sau alte
surse pământeşti, ci direct din Dumnezeu. Agiasma mare durează
câţiva ani şi este înlocuită în fiecare an cu altă apă, dar IIsus
(Iisus)
trăieşte veşnic şi toţi cei care beau din El vor trăi pentru
eternitate.
No comments:
Post a Comment
Note: only a member of this blog may post a comment.