Îl cunoaştem pe Dumnezeu, atunci şi numai atunci când El locuieşte
în noi. Când locuieşte în noi îl vedem pe El ca într-o oglindă,
atunci când ne observăm și ne cunoaştem pe noi înşine, omul nostru
interior. Experienţa noastră personală cu Dumnezeu este calea de a
îl cunoaște pe El şi fiecare zi scursă înseamnă o mai bună
cunoaştere a Lui. Atunci când Dumnezeu se oglindeşte în noi, El se
şi întipăreşte în noi şi noi devenim imaginea Sa. Imaginea lui
Dumnezeu nu este dată de instituţiile bisericeşti sau de
organizațiile religioase, ci de copii Lui, sfinţii. Dacă Dumnezeu
locuieşte în noi, atunci în noi se oglindeşte slava lui Dumnezeu, se
întipăreşte Fiinţa Lui, la fel ca şi în Isus (Iisus), Fiul Său. Dacă aş
spune de la mine aceste lucruri poate că nu aş fi crezut, dar sunt
scrise în Biblie. Pavel a spus că acum vedem ca într-o oglindă, în
chip întunecos, dar în viitor vom vedea faţă în faţă. (1 Corinteni
13; 12) Oglinda aceasta este în noi, nu în afara noastră şi o avem
numai dacă Dumnezeu locuieşte în noi. Prezenţa lui Dumnezeu, care se
reflectă în noi, este oglinda în care îl vedem şi îl cunoaştem pe
El. Acum vedem în chip întunecos deoarece lumea şi firea noastră
pământească ne împiedică să vedem limpede. Noi îl oglindim pe
Dumnezeu cu mintea noastră umană, în chip întunecos, dar prezența
Lui în noi este vie, adică se poate simți, în inimile noastre. Dacă
Dumnezeu nu locuieşte în noi, nu avem această oglindă şi nu îl putem
cunoaște pe El în nici un fel, nici măcar în chip întunecos sau
neclar, suntem orbi spiritual. Doctrinele și dogmele instituțiilor
bisericești sau interpretările pe care acestea le dau Bibliei se
contrazic între ele și nu sunt o cale suficientă pentru cunoașterea
lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu locuiește în noi, nu ne putem vedea
nici pe noi, cum suntem în esenţa noastră spirituală şi nici pe
Dumnezeu. Ca să vedem cine suntem cu adevărat în cele mai adânci
aspiraţii ale noastre, trebuie ca Dumnezeu să locuiască în noi. Ca
să locuiască în noi, Dumnezeu trebuie să se nască în noi, adică este
necesar ca noi să fim născuţi din nou, din El şi o dată cu naşterea
noastră de sus El se întrupează în noi şi noi devenim templele sau
trupurile Duhului Sfânt şi împreună Trupul lui Cristos. Ioan 3; 3-5)
Trupul unic este făcut din multe trupuri, dar are un singur Duh.
Dacă îl căutăm pe Dumnezeu în afara noastră, nu îl vom găsi, decât
dacă locuieşte mai întâi în noi. Pavel se referea la aceea că îl vom
vedea pe Dumnezeu şi Împărăţia Sa, faţă în faţă. Când îl vom vedea
pe Dumnezeu şi Împărăţia Sa faţă în faţă atunci orice întunecime se
va risipi şi lumina ne va locui deplin.
Hristos în noi este speranța mântuirii noastre, deoarece putem să știm
că vom fi cu El în veșnicie, numai dacă El este în noi acum. Altfel
nu putem avea nici o garanție. Dacă Hristos, prin Duhul Sfânt, nu
locuiește în noi, înseamnă că noi nu suntem ai Lui. (Romani 8; 9)
Probabilitatea este ca noi să nu fim cu El, adică să nu fim mântuiți,
dacă nu suntem ai Lui. Vrem să știm dacă vom fi mântuiți? Atunci
trebuie mai întâi să răspundem la întrebarea dacă Hristos locuiește
în noi, prin Duhul Sfânt. Acest adevăr nu are a face doar cu
Biserica instituțională Penticostală, deoarece el se referă la
absolut toți Creștinii, Ortodocși, Catolici, Protestanți, Reformați,
Evangheliști, Baptiști și desigur și Penticostali. A fi umplut cu
Duhul Sfânt nu înseamnă a bâigui două sau trei cuvinte într-o limbă
neînțeleasă de nimeni, așa cum se întâmplă în anumite confesiuni
creștine și a pretinde astfel că ești proroc. Nicidecum, deoarece
vorbitul în limbi necunoscute, care este un dar al Duhului Sfânt, nu
este nici pe departe cel mai relevant dar, atunci când limbile sunt
neînțelese, deci nu există nici un motiv pentru care să se abuzeze
atât de mult de el. Este darul cel mai ușor de contrafăcut. De ce nu
apar vindecări sau alte minuni sau chiar prorocii, cu aceeași
frecvență? Acestea sunt mai greu de falsificat.
5
Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi.
Cine proroceşte este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi;
afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete
Biserica zidire sufletească.
6 În adevăr, fraţilor, de
ce folos v-aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi şi
dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă,
nici prorocie, nici învăţătură?
7 Chiar şi lucrurile
neînsufleţite care dau un sunet, fie un fluier sau o lăută: dacă nu
dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cântă cu fluierul sau
cu lăuta?
8 Şi, dacă trâmbiţa dă un
sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?
9 Tot aşa şi voi, dacă nu
rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi?
Atunci parcă aţi vorbi în vânt.
10 Sunt multe feluri de
limbi în lume, totuşi niciuna din ele nu este fără sunete înţelese.
11 Dar, dacă nu cunosc
înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel
ce vorbeşte va fi un străin pentru mine. (1 Corinteni 14; 5
18
Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât
voi toţi.
19
Dar în biserică, voiesc mai bine să
spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun
zece mii de cuvinte în altă limbă. (1 Corinteni 14; 18-19)
Acest dar, al vorbitului în limbi a fost
folosit la ziua Cincizecimii, dar acolo a fost un semn real pentru
necredincioși, căci limbile au fost înțelese de ei. Chiar Pavel
susținea că preferă să tacă dacă într-o adunare dacă nu este nimeni
care să poată tălmăci o limbă neînțeleasă. A fi umplut cu Duhul
Sfânt înseamnă cu mult mai mult decât a repeta două sau trei cuvinte
neînțelese, înseamnă a îți schimba natura, prin nașterea din nou,
înseamnă a deveni o făptură nouă, înseamnă a manifesta darurile și
roadele duhovnicești și mai înseamnă a fi gata să murim pentru
aproapele nostru. Rostul pentru care suntem mântuiţi este să devenim,
prin adopţie, fraţii şi surorile lui Isus (Iisus). (Romani 8; 29) Prin
urmare, rostul existenţei noastre este aceea de a ne ridica la
înălţimea plinătăţii staturii lui Hristos. (Efeseni 4; 13)
Dumnezeu nu doreşte să
aibă doar un singur Fiu, ci doreşte să aibă mai mulţi şi de asemenea
şi fiice şi locuieşte în fiecare din ei. Relaţiile dintre copii lui
Dumnezeu nu sunt stabilite de instituţiile bisericeşti, ci sunt
stabilite de Duhul Sfânt, care locuieşte în toţi copiii lui Dumnezeu
şi fără să fie locuit de Duhul Sfânt nimeni nu este copil al lui
Dumnezeu. Degeaba îl numeşti Tată şi te rogi Lui ca unui Tată, tu
care nu ai intrat în familia spirituală a lui Dumnezeu şi nu eşti
născut din El, căci numai aceia care sunt născuţi din El au un motiv
să îl cheme pe El Tată, numai aceia și numai acelea pot intra și pot
vedea Împărăția lui Dumnezeu. (Ioan 3; 3-6) Dacă numai pentru ca să
îţi meargă bine pe pământ, ca să ai sănătate şi bani şi copii tăi să
reuşească în viaţă, crezi tu în Dumnezeu, atunci ai scăpat din
vedere partea cea mai importantă, deoarece El doreşte pentru tine
mult mai mult decât atât. Dumnezeu doreşte ca tu să fi fiul sau
fiica Sa, moştenitorul sau moştenitoarea Lui, bucuria Lui, obiectul
dragostei Lui. Dumnezeu doreşte să împartă totul cu tine, să
trăiască în tine, să creeze prin tine. Ca să ai toate acestea
trebuie să devii copilul Lui, adică să fi născut din El. Numai dacă
Dumnezeu locuieşte în noi şi noi în El, avem siguranţa mântuirii
deoarece Hristos în noi este nădejdea slavei. (Coloseni 1; 27)
No comments:
Post a Comment
Note: only a member of this blog may post a comment.